Am început să devin mai intim cu statuile
Și le-am împărtășit cu nesaț tristețea
Mea
Depunând în contul lor de piatră seacă
Durerea de a fi
Și-apoi de mila lor
Le-am dat voie
Să plece la mine acasă
Să doarmă în patul
Meu
În timp ce eu am îngenunchiat sfios
Pe soclurile reci
Încercând să-mi transform
Gândurile
În nemișcare și uitare