Când copil eram visam le ce-o să am
Acum când știu ce e, visez la ce aveam,
La putin din multul în care eu credeam;
Planul era să fiu mai mult - nu mai puțin decât ce eram.

Amintirile-mi sunt îmbibate-n lacrimi
Vărsate-n timpul vieții ce o trăiescu acum
Printre atâta moarte și atâtea patimi
Ce la rândul lor îmbibă aerul ce îl consum.

Vreau cu foc să mă privesc în suflet,
Doar de-ar exista o oglindă...
Nu oarecare! Pentru că aș fi distrus
Dacă n-ar ști exact cum să mă mintă.

Aș vrea să-mi ies din minți
Ah, de-aș găsi o ieșire!
Am luat-o pe-o cărare ce se șterge-n urma-mi
Cu nimic în orizont - doar a mea privire...