Cerul nu apare din nimic
mai întâi trebuie să aduci de undeva de la capătul pământului
țesături ușoare ca pânza de păianjen
sidefuri și perle fără număr
șiruri de păsări migratoare,
să ai grijă să aduni nori de diferite forme
să trezești dis-de-dimineață adierile înmiresmate apoi să chemi vântul
dinspre miazăzi și pe cel de niciunde,
să aștepți îngerii să vină din toate cele patru colțuri ale lumii
să le presari trupurile cu flori de măr,
apoi să te concentrezi,
să dai la o parte gândurile de prisos
să-ți ștergi sângele de pe față
(cununa de spini e mult mai veche decât soarele)
și din toate câte le-ai adunat să faci cerul.


Cine se uită în sus și crede că bolta aceea îndepărtată
a apărut din senin,
că ea nu are nici o legătură cu circulația de pe străzi
sau cu devalorizarea valutei,
este cu siguranță o persoană grăbită,
asaltată de treburi care nu suportă
nici o amânare,
doar în toaletă mai are o clipă de răgaz,
aici poate să se concentreze, îi vin idei
pentru care va primi premii,
norișorii albaștri de pe hârtia igienică albă ca neaua
îl fac să zâmbească.