Când îmi lipsești...
Se-nvolbură norii
și plâng flori de foc,
Se cască pustiuri în mine
Trec clipe eterne
și cerul ia foc,
se scurge tot iadul prin vine.

Când îmi lipsești...
Plâng îngerii-n ceruri
și munții erup,
Pământul se scutură bine.
Rup stele din boltă
apoi le sărut
și-n ploi le trimit către tine.

Când îmi lipsești...
Răpesc curcubeul și luna o mut.
Simt frig și căldură
deodată în trup.
Ard munți de comete
eu însămi sunt rug
Ard dorul ce aprig revine.