Nu știu de ce, privindu-ți a ochilor lumină
Mă cuprinde-un dor și nu înțeleg de ce suspin
ÃŽn sufletul meu. Cuprins fiind de-un puternic chin
Îți cecetez privirea pură, gingașă, senină.

Ești așa frumoasă și pură, dulcea mea copilă!
Ești precum o stea strălucitoare pe un cer senin;
Ești precum un înger din ceruri mult prea divin
Ce a coborât să-mi bage sufletul în vină.

Tu mi-ai propus, acolo, sub castani să ne iubim
Străjuiți în noapte de cer sub clar de Lună plină.
Îmbătați de-amorului plăcere divină

În ochi o noapte-ntreagă să ne privim
Și să ne trezim în zori cuprinși de o lumină
Ce scânteie-n iubire și dor, o, angelină.

1999