Ascult colinde în adâncu-mi arde o candelă
inexplicabilă liniște pe o ce veste minunată
de aici toate diminețile au speranța lor
așternut curat chiar dacă încă n-a nins
peste urmele celor plecați în zori
orașul împodobit de luminile clipei

ÃŽnainte de orice drum
legătura noastră în credință
din mulțimea păcatelor clișeul vieții
sunt al tău fiul rătăcitor prin angoasele mișcărilor
ce să mai repar într-o trecere
cât
voi acoperi toate rănile celor întristați
cu brațele trudite-n căutare
precum un vraci sau dansator la ultimul bal
voi cuprinde mijlocul bradului de crăciun
la o criză de iubire

Îți amintesc a mai trecut un an
pe un globuleÈ› sclipitor
așteptarea fereastră rotundă
în prag de înnoire