Calc greu, apăsat când merg la tăiat cu laser lumina.
Abia pot duce în pași pământul din mine și tina.
Conștient de felul în care nesfârșirea mă amăgește
Nimeni, ca dânsa, nu poate visul să mi-l împlinește.

Ironic cu limba în care trăiesc râd despre eternitate
Și de gândul din care scriu aceste cuvinte alambicate.
Îmi dau bucuria de a scrie incorect și negramatical
Și fac mesajul limbii române aleatoriu și subliminal.

Omagiul meu este adus puterii de exprimare a limbii
Dar și filosofiei ce speculează înțelesul adânc al trăirii.
În voit dezacord românesc spun despre cei care scrie:
Ei știe ceea ce nimeni dintre cei ca ei vreodată nu știe.