e miez de iarnă corbii
se scaldă în uitare
din case gârbovite
se-nalță fumegând
o rugă îndurare

ciclopii râd în barbă
și-și scutură mătreața
bătrână de pe cap
morminte profanate
par străzile din sat

vreau sa mai stai tu vrei sa pleci
eu tremur ca o coardă de vioară
și ninge greu și ninge surd
iubirea ta în astă seară