Preludiu.
Chiar vrei să vii în capitală?
Ai fani, da-i perimetrul mic.
Bătrâne, nu e o scofală,
Știi doar că pot să-ți fiu bunic!

Am visat o mon amour,dar
I-am făcut munți de poezie,
Deși n-am bani de butelie
Și nici măcar de buzunar.

Se simte muza-mi tulburată
C-are destul orgoliu-n ea,
A fost prințesa-mi răsfățată
A fost și e stăpâna mea.

Se duce viața ca o apă
Cu multe ghinioane-n cale,
Și orice ghinion îngroapă
Comoara mea și-a dumisale.

Stele, pulberi, diamante
Fac pe cer mișcări galante,
Sunt cu muzele-mi-preună
M-am trezit: e o minciună!

Și muzele-mi stau la obroc,
Eu, epigram făr’de noroc
Le țin înfipte cu toți parii
C-un cântec ce-l cântă pescarii
Când pleacă-n larg și nu se-ntorc

Epilog.
Moș Crăciune, moș Crăciune,
De-ai să vii și pe la noi,
Să-mi aduci te rog bătrâne
Tinerețea înapoi.

Fă-mi și mie bucuria
Intră tu pe Agonia,
Că-n plaivazul meu placid
De nu poți, mă sinucid.

Este o treabă cu descântec
Privighetoare fără cântec,
Filip nu este cu scandalul
Ci…șaua să priceapă calul.

Filip Tănase din București le urează
tuturor dușmanilor și prietenilor,
mai ales redactorilor din Academia
Agonia.net. „care este” : Crăciun fericit !