Lunatice porniri îmi grăbesc
dorința îndepărtării. Cine mă va însoți
pe drumurile acestor ținuturi pustii?
Cu cine voi împărți spaima
în câmpiile din care nu voi mai pleca?

Căutați-mi gândurile-n diminețile ploii
în zilele de neliniște, în îndoieli.
La han așteaptă femeia cu întârzierea
înfrunzirii de cântece-n glas
și mângâieri pe sânii mirositori a hortensie
în căușul palmelor umede.

O sete atipică frânge și ultimul vis
drumul e atât de lung. Abia mai simt
picioarele de piatră-n lut,
cui voi mărturisi
iluzia unui han?