ÃŽn Noaptea
Cea neagră de-atâtea artificii
Eram singură.

Dintre umbre
S-a apropiat o voce
Care m-a prins de mână
Să-mi arate cerul…

Era în Noaptea
Când Luceafărul te lasă să-i citești
În ochii ca ai noștri.

Și astfel învârtindu-ne
În cercul născut din triunghiul sfânt,
Fiecare dintre noi eram
Credință, speranță și iubire.


------------------------------
La sfârșit de noapte dintre ani