de la sine, florile primăverii s-au pierdut pe buzele noastre
alergând ca o mazurcă prin ploaie.
am încetat să scoatem sunetul din simfonie,
în doze mici, în pași cadențați, unul mai jos și altul mai sus
păsările mici urmăresc ca niște copii pierduți
joaca celor mari, umbletul furnicilor pe spinarea urșilor,
ce n-am da să fim firi deosebite,
două ace prin sacul cu fân,
grămăjoara de fasole,
un copil pierdut în miile de zâmbete
atât de diferite pentru mimii de azi.