mă scufund în tine,
clipă,
uitată,
pribeagă,
plângând.
mă scufund
în tot noroiul dintre aripi
pe șinele trenului
plutind.
mă scufund
într-un argint
necosit
de multă vreme
și ard
și tac.
și mi-aud marea
scăpărand cuvintele
înnecate
ale înecaților...
mă scufund,
și uit
arsura fricii
că nu o să te mai am
în arcul privirii mele,
de mâine.