Am întins azi masa pentru rege
să se ospăteze din ea
în blestemele mele.
Tiranic va bate din palmele mari
și va voi să-i cânt
iar eu îmi voi scuza răgușeala
și voi acuza și-o migrenă
rugându-mă în același timp
să-i rămână mâncarea în gât.
Voi sta dreaptă zâmbind pentru sine,
dorindu-mi un rege mai blând
așteptând să se-fășoare în manta-i să plece,
să plece în lumea lui cu bacante.
El nu va ști niciodată,
tiranicul rege,
sau poate va afla prea târziu
că mi-au crescut două aripi pe spate
și-ntr-o noapte am să le desfășor
zburând către propriul meu vis
lăsându-i ofrandă, din zbor, un fulg de argint.