Tuna până la pământ si totul răsuna
mai sus decât bolta cerească
unde să mă ascund, să găsesc un sprijin
unde să fug să scap de mine însumi?
Fără să știu rătăcesc... ce teamă-mi este... ce vine
să veștejească în mine deodată
duhul și simțurile? Adevăr, iluzie:
să fie moartea? Viață să-nsemne, moarte să-nsemne
ceea ce mă asuprește, înțepenește, sugrumă
îmi învîrtejește sângele și inima?
Deci ce este? Mi-e frică, totul pare ciudat.
E vocea, e strigătul de război
al Domnului.

(Traducere de Viorel Dârja)