ce lacom eram de dragoste,
voiam să sărut toate femeile din lume,
dar lăcomia mea s-a oprit
la una anume.
și-am vărsat tot aleanul din mine
peste părul ei mătăsos,
dar dragostea a devenit dureroasă,
nu era dragoste de om sănatos.
eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire,
ea alerga după himere ascunse,
dragostea noastră o luase razna,
pe căi nepătrunse.
și-a venit despărțirea așa ca un vis,
eu mergeam spre răsărit și ea spre apus
și dintrodată dragostea noastră s-a dus.
de-atunci îi căutam ochii prin toate femeile,
ochii ei mari de vită ranită
și nu i-am mai găsit niciodată
la nicio iubită.
albastrul azur din cerul de vara
erau ochii ei de domnișoară.
și astăzi când vreau să-mi aduc aminte,
când scriu aceste cuvinte,
privesc seninul albastrului cer
și ochii aceia ce pier...

2008