Am pașii plini de umezeală
Semințele îmi cresc în poală
De tei, de maci și de bujori
De câte ori, de câte ori?

Și nu mai fie nici un sclav
Pierdut de vreun amor bolnav
Și nici poemul ce ucide
Secundele de prin firide.

În tainicele colțuri deci
Căzuți în coarne niște melci
Bouari atroci și insolenți
În zeama lor de inocenți.

Altoi de plop, jordea de vânt
Biciușcă gerul pe pământ
Pleznesc silabele-n cuvânt.

Ce greu îmi e acum că treci
Verdeața-n frunzele de melci
Bouari atroci și insolenți
Ah, foamea lor de inocenți!