Așa e în fiecare zi
ÃŽn fiecare noapte
De parcă în interiorul meu
Ar fi o bătălie între viață și moarte.

Să mă închid în mine
Și să scriu o poezie
O poezie în semn de despărțire
O poezie atât de rece și pustie.

Să spun un adevăr
Care ar putea să doară
Să las totul în urmă
Ar fi o cale bună

Să îmi domin viața și sufletul
Este o grea încercare
Ar fi o trecere prin apă și prin foc
Ar fi o prostie.

Adevărul doare și e greu de suportat
Mai ales la o astfel de vârstă
Atât de schimbătoare
Când stările inimii se rătăcesc printre ele.

O vărstă care parcă ar vrea să decidă
Ce se v-a întâmpla cu viața mea
Iar să preiau controlul...acum
Când sunt nehotărât-

Aș vrea să fiu fericit
Dar poate nu știu cum
Sau fericirea nu a fost facută pentru mine
Ori eu nu o văd, când este lângă mine.

Ceva mă arde și mă distruge
Dar mi-e frică să mărturisesc
Acel ceva ce mă va lăsă în întuneric.

Încerc să lupt și să nu mă las înfrânt
Aș vrea să fiu liber pentru veșnicie
Și ar fi o cale, o fărâmă de credință
Undeva ascunsă în suflet.

Dar mă cuprinde frica
Și mă pierd în necunoscut
Și simt cum o să rămân singur pe lume
O să fiu un nimeni.

Viața mea e un drum lung, plin de încercări
E un asflat fierbinte
Pe care abia pot să pășesc
E o stea pierdută în zare.

Dar sper că într-o zi
Soarele va răsări și pentru mine
Voi găsi drumul spre fericire
Cred și sper doar pentru mine