Cand negru-o sa te-nchida
De tot in non-culoare
Furandu-ti chiar si-albastrul
Ce-ti curge prin artere
Vei stii că-i ceasul-țipăt
De-o ultimă schimbare
Ca viața nu-ți mai poate
Retroceda himere

Și am să-nghit distanța
Ca pe-un antinevralgic
Cu un pahar de vorbe
Spumoase ca un vin
Când o să-ți fie iarnă,
Târziu și disperare
Voi permuta constante-n
Bolnavul tău destin

Și o să-ți pun comprese
Cu zâmbete pe suflet
Și o să-ți vindec rana
Săpată în aripă
De dor, de vers, de cântec,
De mâini împreunate
ÃŽn ruga prieteniei
Voi ști să fac risipă

Și-am să pictez în tine-n
Culori de oranjadă,
Povești în care nimeni
Nu se mai sinucide
Și-o să rescriu finalul
ÃŽn care noi, actorii
Prezenți în astă carte,
Suntem efemeride

O să-ți împușc tragismul
În tâmple și-n aortă
Și-o să sa te simți deodată
Puternică, frumoasă
Când o să-ți fac injecții
Cu prietenii pe viață
Și o să-ți pun în brațe
O rochie de mireasă.