ori de câte ori am adormit
sângele meu a rămas treaz
s-a repezit la mine
și a mușcat.
sângele meu e un animal
care se împerechează
cu umbra mea.
pe ea o iubește. pe ea o crede.
eu exist numai pentru asta.

am ajuns să cerșesc verdele.
uneori mi se pare de-a dreptul patetic
trăiesc într-o lume de oțel și ciment
noaptea aduc stele în poală
mă rog ca ele să existe
până când vii
să nu le ucidă zorile
să nu le simtă sângele meu lătrător.

ziua începe cu o rugăciune.
am timp să înțeleg mersul respirația albul albastrul
altceva altceva
am timp să înțeleg iarba
și să-i dau pace.