Sunt

Eu sunt omul despicat,
Cain, vierme târâtor
Între păcatul întrupat
Și îngerul înaripat.

Eu sunt matca-n foc,
Nălucă-n depărtări,
Sufletul ce n-are loc,
Gog cel fără de soroc!

Eu sunt mitra albă,
Potecă între stele,
Raiul dintr-o salbă,
Durerii tale jalbă!

De aspru vânt călit,
Din lumile ce nu-s
Un duh am răsărit
Și-un rob închipuit,

Duh dogorit de slavă,
Spânzurat de gândul
Întemnițat în glavă
Și gândul este lavă

Și sufletul mi-e rob
Luminii din văzduh,
Chemărilor de sorb
Din glasul unui orb.

Sunt dorul vătămat
Al păsării ce-am fost,
Și visu-i destrămat
De vânturi înhămat


Spre bolta nevăzută
Cu-amare-ntrezăriri,
Spre Eva decăzută
Și Sara cea căruntă.

Sunt urletul de zare
Suflarea să tresară
A cerului cărare,
Ca tu să-i dai crezare!

Sunt freamăt frânt
De glasuri neștiute
Rătăcite-n cânt.

Sunt glasul tău răsfrânt!