Sunt lupul izgonit de haită...

Ființă liberă și tristă
În noaptea ce mereu se vaită
Că liniștea mea nu există.

Mă simți în tot ce te-nconjoară
Dar rostul meu nu-l întelegi,
M-ai renegat și-a doua oară
De haită veșnic să te legi.

Oricum ar fi să umblu drumul
Din calea ta nu mă feresc,
Nu mai joc taine
Să nu-ți fur gândul,
Azi nu mai urlu...
Doar șoptesc.

Deși-i de ajuns
Să te privesc.

Pe cer e lună,
Hai, noapte bună!