ar trebui un text în care să nu încapă doar marea.
să pornească de la zero, trecând prin infinite nuanțe.
la țărm, nisipul spălat în razele lunii,
pietrele, scoicile, cântecul nedeslușit.

ar trebui o mare în care să nu încapă doar textul,
cu fior(duri), dantelării franjurate.
ai putea spune simplu: „să fie!”
atunci toate apele și-ar strânge perlele pe țărmul înalt.

dar cântecul acesta nu ajunge la nasul lui naso,
mai trebuie o treaptă, niște note rătăcite în casa cu iederă.
cineva se lovește puternic de zid, să învețe durerea,
nu știe că pașii aceștia nu înseamnă dublă măsură.

în casa poemului, fiecare pasăre glăsuiește în propria-i limbă.

(din vol. "Atelierul albastru")