Septembrie cerne-n munte ploi
Și frunze moarte pe poteci
Și vărzuiește-n dimineți
Poienile cu brume reci.

Molizii-i stau împotriviți,
Pe goluri muntele-i ca nins,
ÃŽn rarii fagi penetul toamnei
Flăcări de-aramă au aprins.

Un vânt subțire-nlăcrimat
Alungă vara din pădure
Și toarce-n văile tăcute
Din caierele cetății sure.

Prin tăieturi sub buza brumii
Se pleacă galben firul ierbii
Când aspre buciume răsună
Vestindu-și lunga nuntă, cerbii.