Tupilată dup-o floare,
Am zărit o gărgăriță
Când se proteja de soare
C-o umbrelă-n foi de viță.

Pistruiată-n punctulețe,
Micuță cât o alună,
Roșie pe frunze crete,
Parcă-i un vârf de căpșună.

Am cules-o fascinată
Și pe deget s-a suit.
Gărgăriță, zboară-ndată
În ce parte mă mărit!

Dar să zboare, nu a vrut;
Stând în palma mea, umilă,
Cântecul nu i-a plăcut,
Sau știe că nu-s copilă?

Când trupul i-am învelit
Cu un deget, a zburat...
Stai, că doar te-am păcălit!
Nu sunt eu de măritat.