Vremelnica pâlpâire a vietii noastre
Ne face sa credem ca timpul există!
Și, ne trăim în robia clipelor, a zilor,
începutul de vesnicie...
Poate, de aceea murim, findca credem
Credem cu tărie ca timpul exista!
Și nu ne putem deslipi de ieri, si de maine,
Penrtu a ne darui întrutotul, veșnicului ACUM!
"ACUM" e când eu scriu aceste cuvinte!
Și tot "ACUM" e cand tu, le citesti!
Dar, cel ce citește, este tot un "EU",
Un "EU", pentru care, cel ce le scrie este "TU"!
EU, cel ce scrie, EU cel ce citeste
Sau TU cel ce scrie, TU cel ce citeste,
Acelasi lucru pare a fi!
Precum, "ACUM" acesta, in care se scrie,
Și "ACUM" acesta in care se citeste,
Unul și acelasi ACUM sunt!