nu sunt decat
o mana de praf
in calea vantului,
ii intru vietii
in ochi cateodata,
rege
peste regatul nemuririi
ma dau vietii
un om liber
intr-o lume
ce-a uitat demult
sa mai iubeasca

de unde vin eu
primavara e eterna,
ninge cu flori de cires
draga mea,
liliacul picura seara
lacrimi violet -
saruta pamantul nebun de frumos !
dragostea
nu e decat un joc de cuvinte...

stiu ca
n-ai sa ma intelegi
niciodata
de parca ti-ar pasa:
dragostea pluteste in aer
si noi
suntem atat de straini !

de unde vin eu
lacrimile
sfarsesc lumi draga mea,
ploile de stele
nu sunt altceva
decat suflete
care s-au iubit
prea mult

am sa-ti mangai zambetul
cu petale de trandafiri
draga mea,
mainile mele
sunt atat de murdare !
am sa-ti strang toate saruturile
pe care nu mi le-ai dat
si-am sa-mi fac din ele
clipe singuratatii

stiu
ca n-ai sa ma intelegi niciodata,
de parca mi-ar pasa:
dragostea pluteste in aer
si noi
suntem atat de straini !

tu spui ca ma cauti,
dar eu
sunt tot timpul cu tine,
eu sunt
ceea ce tu
ai mai frumos
dar nu poti impartasi,
ceea ce tu
ai mai intim
insa ti-e teama
sa-l descoperi.

nu-ti fie teama
sa iubesti
draga mea,
lasa-ma
sa-ti dezgolesc sufletlul:
cat poti fi de frumoasa
n-ai sa stii niciodata !

nu sunt decat
o mana de praf
in calea vantului
ii intru vietii
in ochi cateodata
rege
peste regatul nemuririi
ma dau lumii
un om liber
intr-o viata
pe care refuz s-o cunosc !