1
Anahoret suferind: obsesia Lunii,
transfuzii cu lumină lăptoasă,
dar cineva dărui pietrelor aripi
și nisipurilor mișcătoare suflet.
S-a înfăptuit astfel o crimă mai mare
și condamnarea creatorilor de eșarfe
a devenit la fel de necesară
ca arderea pe rug a celor care fac bile
în sunetul tam-tamurilor: acestui miraj
ise aplică un sistem rectangular
cu axe din priviri obosite.
Este ceva care suge lumea în propriile ei adâncuri,
propria greutate, ca un geamăt surd
provocat de supliciile substituirii
se aude mai stins: regele neînțelegerii
prosperă undeva, în văzduhuri.
Cu alte înțelesuri licăresc stelele:
spațiul nu mai separă, unește
prin distanțe de nestrăbătut.

2
Goarne cu țipete roșii străbat
Lumina împrumutată a unui cristal
locuit de visătorii de vise obscure.
Fațetele populate de inorogi se tulbură,
se limpezesc cele bântuite de orbi
și minunea devine vie: ape-ape,
licăresc de acum într-o lumină proprie.

3
Impropriu zbor de păsări
printr-o atmosferă de alice.
Gâtuit, aerul ciuruit va să moară
ca un păun săgetat de țipătul său,
o sinucidere aparentă sau, mai degrabă
o moarte violent nepământeană.

4
Pământean acest heruvim trist și apter,
ochi înroșiți de oboseală, tuse seacă,
chelie întrevăzută prin aurul părului
ca o aureolă veche de nouă,
împovărat de veșnica sa tinerețe.

5
Bătrânețea își adună cenușa la catod
într-o crustă de calm și visare,
centrul de greutate își apropie pământul
în fireasca sa înălțare.