Odată-am fost și eu copil
Și mă jucam cu alți copii,
Din nisip noi ne construiam castele
Și din flori noi ne făceam inele.
Dar odată-am închis ochii
Și peste-o clipă m-am trezit în pragul școlii!
Speriată, eu îmi căutam locul,
Iar la fel făceau și alții;
O doamnă m-a așezat într-o bancă.
Eu am închis ochii
Și într-o clipă s-a ivit o altă doamnă!
Copiii din juru-mi erau alții,
Cu mult mai mari
Decât cei de adineauri.
Dar și eu eram mai mare,
Știam mai multe,
Simțeam mai multe,
Vedeam mai multe
Și înțelegeam mai multe!
Din nou am închis ochii
Și într-o clipă m-am trezit pe băncile liceului!
Am simțit ce-i iubirea,
Am început să văd cum e viața
Si acum mi-e frică să închid ochii,
Căci într-o clipă voi fi alta
Și-atunci,
De-i voi închide iară,
Parcă văd că voi fi mamă
Și voi vedea
Cum copilu-mi se va juca cu alți copii
Și din nisip va construi castele,
Iar din flori iși va făuri inele.
Atunci de voi închide ochii iară,
Într-o clipă-mi voi vedea nepoții,
Cum din nisip iși construiesc castele
Și din flori iși fac inele.
Atunci îmi voi închide ochii iară,
Dar îi voi lăsa închiși,
Poate de frică,
Ca într-o clipă
să nu trec de un prag,
După care să nu mai am
Nimic drag!