mi-e dor de răsuflarea lui ,
de șoaptele nespuse....
aș vrea să fiu cumva a lui ,
dar,visele-mi sunt duse....
valuri de stele îmi împânzesc privirea,
te știu stăpân pe nemurirea ,
nemurirea unei stele ....
cât de ușor te-ntreci cu ele ...
cât de banale-mi par aceste vorbe ....
înșirate .....
zâmbesc și eu acum când scriu ,
un poem ce aș vrea să fie ...viu
clipesc și număr printre gene ....
picături de clipe, erogene ...
picături ce par a ...geme .