Coboară-mă din stele, prea-i rece printre ele!
Coboară-mă-ntre flori să mă confund cu ele;
Preschimbă-mă-n vioară să cânt în simfonii
Cu-a florilor nuanțe de primăveri târzii.

Mă pune-ntre cocoare să zbor spre zarea largă,
Să vin din zări albastre spre primăvara caldă
Sau chiar în firul ierbii așază-mă timid
Să fiu iar crudul verde ce sufletu-mi deschid

Spre început de viață, spre-o nouă primăvară,
Să zburd ca un copil ce griji nu-l înconjoară,
Să zboare-n mine fluturi și-n plete să-mi prinzi flori
Și tot ce-a fost durere preschimbă-n dulci fiori.