Rămâi, iubito, cu-o uimire
Mânjită-n geam de troleibuz
Uitat la ultima oprire
De-un impegat bătrân, obtuz,
Pe drum, stopat în anotimpul...
Al cincilea în calendar,
Va adăsta vreun an, dar timpul,
Nerefuzând al verii dar,
Va demonstra că nu e chip să
Trăiești iluzii de copil
Sperând să ții prea mult eclipsă
Pe ziua de întâi april.
Și când uita-va impegatul
Că troleibuzul l-a stropit,
Când și-o lua meprobamatul,
ÃŽn troleibuz, chiar Brett-ul Pit
Se va urca, din mers, și'n stele
Am să-l conduc cu-n troleibuz
Și coborînd, mâinile mele
I-or dărui mieji de harbuz.