Gândurile tale, iată,
Luminat-au pe-ndelete,
Coborând pe fruntea lată,
Tocmai azi, de Dragobete.

O mirare ca o boare
Urcă-n toiul dimineții...
Fericirea unde-i oare?
S-au culcat, visând, poeții?

Sau tăcerea le surâde
Și-ncălziți de fericire
Uită că-n curând un gâde
Nu știe de nemurire!