Ploaia de stele pe brumă-n rugină
trece în fulg, ce-i o rouă-n april
calea-ți pîndește cu pași de felină
șoapta să-ți mintă în gîndul viril.

Visul curmat- randevu între muguri,
chip de fantomă-n ninsori de cireș,
vinul oțet curge mustul din struguri-
o constelație iar a dat greș.

Rupe arcușul o strună grăbită,
notele curg într-un ghem încîlcit-
încă un mart m-a găsit neiubită,
încă în gară e doru-ți zgîrcit.

Plouă spre stele-așteptări ne-mplinite,
pod de chemări din silabe-mpletesc-
două destine de Cer neunite,
două hotare ursuze cîrtesc.