Te mîngîi febril pe silabă
de lipsa-ți să-mi stîmpăr durerea
la pieptu-ți cu brațul meu salbă
se prinde din firea mea vrerea.

Tăiș de suspin ce te cheamă
în carnea de geamăt se-mplîntă
cu tremur de dor și de teamă
șterg nota străină ce-ți cîntă.

Să spintec distanța și timpul
și legi ce îmi spun că-s nebună,
smulgînd din destinul tău ghimpul
să-l leg de al meu cu o strună.

Din zborul căderei finale
pe-o stîncă cu vîrful sub pleoape
în tine mă scutur petale,
iubite, să-mi fii mai aproape.