cuvintele mele plutesc în aerul translucid al dimineții
sub primele raze ale soarelui ce cad pieziÈ™ prin fereastra dormitorului
îți privesc chipul străveziu ce stă nemișcat în visare
doar pieptul tău palpită la fiecare respirație

dimineața violetă de primăvară cu plete de aur ce se revarsă în adierea vântului
despicând întunericul nopții ne trezește din visul înghețat al iernii
dar tu ai fost mereu primăvară în ochii mei
căci trupul tău este cuprins de febra halucinogenă a dragostei

ești atât de frumoasă...!