pe inima mea ai însemnat cu cretă
tabla împărțirii la doi a tot.
ai urcat ca o umbră discretă

până la gândul meu cel netot.
mă întreb: aripile când ți le scoți
a zbura, eu cămașa pe unde o scot?!

rămân într-o țară de mafioți
(tu-mi ești lumină peste văz)
rămân în ciorapi și-n chiloți,

tu mă îmbraci cu lumina ta, because
no name sunt și n-am clothing.
o revoluție de ceară topită întrevăz,

mi-a ajuns un vierme-n auz.
dar noi oricum nu vorbim niciodată despre lumânări.
o garnitură ieșită din uz

după ce vei zbura, mă va duce prin fantastice gări...
Și, ei bine, da! ai plecat ca o nimfă,
n-ai lăsat nici bani de țigări,

sevraju-mi aleargă prin limfă...
în rest, doar banale-ntâmplări...