Stau
în apă pân`la brâu, așteptând salvare.
Așteptând scăparea, sarea, marea.
Dar am așteptat prea mult...și nimic.
Totul s-a dus.
Un val răsare când altul se topește,
În zări, totul este pustiu
Amintirea plutește, ploaia pornește
Și eu aștept ca apa să mă-nghită
Căci tu nu vii, eu nu respir
Și eu ma-nec si vreau să vii să mă salvezi din acest pustiu.
Vino. Salvează-mă de mine.
Scapă-mă de egoism,orgoliu și încăpățânare.
Amorțit în mare, plutesc
În derivă sper să mă regăsesc.


Ps. Acest text a fost scris într-o încercare de mai multe idei ce pot constitui o poezie, cu un fir logic. Fiecare vers este scris de o altă persoană. "Amorțit în mare"-încercam și noi.