E toamna în declin,
Ce mici lumini rămân,
Murim și noi puțin
În orice stog de fân.

Și, dacă-ți este greu,
Așa cum îmi spuneai,
Tu hai în brațul meu,
Ca fânu-n coasă, hai.

Se-ntunecă mereu
Și stelele s-au frânt,
E toamnă-n brațul meu,
E toamnă pe pământ.

Să-mi cazi încet la piept
Că n-ai scăpare, n-ai,
Cu brațul meu te-aștept,
Ca fânu-n coasă, hai.

Și numai într-un an
Ce-l simt, dar nu îl știu,
Curat și pmântean
Voi spune că-i târziu.

Te rog să nu mai vii,
Sunt un cosaș bătrân,
Și-n brațele pustii
Nu-ncape-un fir de fân.

Să mă mai lași, mai lași,
Să mai rămân, rămân,
Ca un cosaÈ™, cosaÈ™,
În niște fân, în fân.

(din vol. "Apogeul firii")