numesc nisipu-n graiul tău lin, mare
dar nu-l rostesc - hilar mi-ar fi bronzatul
și-aș fi-n procesul spumei acuzatul
iar procurorul - valurile-amare.

în tine-un soi de zbucium cauzatu-l
prin a talazurilor numărare,
o taină-n minus vraja ta își are
și-așa cum sunt, de stele-amorezatul
cer aștrilor să-ți lumineze apa,
oglinda-ți să o mângâie Tanitul;
în felu-acest să depășim etapa
când denumit-am caldu-ți infinitul.

spre dimineață am deschis pleoapa
și vis doar fu; nisipul întâlnitu-l,

sub mine fremătând pe plajă...
sub valuri - taine...
mă despletesc de haine
și mă arunc în ud a mării vrajă.