Banal
de Ina-Ștefania Lazăr (28-29.08.2009)

Cum am ajuns în mahalaua Bucureștiului de azi? -
Unde, din feerica lumină a nimburilor de altar
Ieșim în străzi înghesuite cu magazine felurite
și ne aruncăm în colbul cu iluzii diferite.
De ce nu mai e loc pe stradă ca să se cînte un concert de vară?
De ce în inimi se așează tristul fior al uitării învăluit în seară?
Doar goană și vorbe aruncate din graba unui perpetuu banal -
Ce să mă încânte în lumea miicită de piețe și târguri și asfalturi topite?
Privesc uitată pe o bancă și sper să mai găsesc o speranță undeva lăsată printre nori
Să o scot la lumină din ziua care imi este deșartă.
Poate altundeva voi gasi cararea mea, iubirea mea
și poate cândva voi privi din depărtare spre aceste străzi murdare
Parere de rau, regrete mă cuprind căci am înțeles că dragostea nu e un nimb,
E prea departe lumina de la ea și efemeră ii este strălucirea.
Pe străzile întortochiate nu este loc pentru romanțe,
E prea mult praf ca să se vadă două inimi depărtate
Adio, vreau să imi văd de drum,
Să nu mă împiedic de asfalt topit și de scrum lăsat din neglijență
de fumători pe străzi europene
și de români cu lanțuri gălbejite și de șemințe decojite.

Copyright,2009, Lazar Ina-Stefania