Era ca un trubadur
Cu tricolorul prins în șnur.
Purta sub braț și o lăută
Ca toți ai lui să îl asculte
Și din roade să se-nfrupte.
Dar ursul țanțoș din pădure,
Ce nu mai găsea mure,
S-a gândit așa, deodată,
Să plece-n lumea lată
După un pic de libertate,
Că trăia în strâmbătate...
Că el văzu un paradis,
Ce-i apăru într-un vis,
Pavat cu dale de aur,
Cu fructe multe și cu laur...
Uite, așa, ursul de rând,
Se gândea din când în când,
Cum să-și lepede blana
Și să nu mai doarmă iarna,
Și să umble cât mai slobod.
Și apoi, cu chiu, cu vai,
Ursul umbla în alai,
Să le spună c-o să plece,
Amarul să și-l înece...
Și-a luat la revedere
De la urșii din pădure,
De la bârlogul lui
Și-a plecat, hai-hui...