de câte ori ar fi trebuit să plec
am croit prin destin alte șosele
pe care am trimis gândurile

merg pe drumul de întoarcere-n sine
ori pe cărări unde nu se-nfundă piciorul
și-s rotunjite pietrele

am nevoie de tine ca de propria inimă
în care am prins un clopot
care bate timpul în dungă
și se oprește când nu-l mai trage inima
de lanțul vieții.