Risipa pieții, geana unui nor
Și cât alean și buza ta tiranică, a desperare
De nuferi stinși pe ochiul unui pelican
Care apropiindu-se de-azururi, moare.

Mai mult de teamă calci prin somnoroși
Bulbi albăstrii de toamnă ca absintul –
Un mit ești tu, mâna de înger ce-mi întinde
Pe o tipsie de otravă, labirintul.