pictez ajutandu-ma de culori...incolore,
folosind un penson cu varfuri imprecise
si incercand sa dau viata gandurilor
ascunse intr-un suflet sensibil.

uneori nu pot camufla tonurile de negru,
alteori imi scapa mult prea mult gri
printre randuri ce se vroiau multicolore
si ma surprind zambind cand de fapt
inima mea ...plange.

nu este greu sa intelegi lumea,
e de ajuns sa privesti dincolo de culorile
care o invaluie la suprafata.
insa,e dificil cand incerci sa te
cunosti pe tine insuti.

suntem asemeni unor tablouri:
taciti si plini de culori la suprafata,
misteriosi si adanci dincolo de margine.
oare cati dintre noi pot fi pictori de suflete?