Pe un fotoliu verde, leneÈ™,
Ședeai cu pantalonii roșii,
Cu mâinile atârnătoare
Visând bărbații domni, frumoșii...,

Erai un puls atât de leneș,
La putred trup atât de caldă,
Că-n mâinile-ți atârnătoare
Otrăvuri începeau să ardă.

Și pe covorul de nămol
Curgeau din degete subțiri
Cercei de lene și alcool,
Topitele împotriviri.

Erai cu pantalonii roșii
Pe un fotoliu leneÈ™, verde,
Și-n ochii tăi, întunecoșii,
Știam că lumea se va pierde.