ochii se rostogolesc pe podea
cu obloane de cai verzi
pe pereți igrasia și stelele scapără
prin crăpături apă roșie precum
sîngele curs din lavă
vulcanul noroios
miroase a viață spre moarte
zbaterea înecatului pentru o gură de
aere ale altor epoci
cînd pereții erau semeți figurinele
se mișcau natural în lumina flăcărilor
oamenii se rugau la toate credeau în toate
venerau pînă și vietățile mici
pe care le culegeau unul de pe altul
în ritualul acela
copiii se joacă cu ochii pînă se sparg
și corneea le curge peste culori
copiii iau pensule și desenează pereții
prin cristalin se vede mai clar
își transmit cristalinul de la unul la altul
admirînd opera
un cal se desprinde
în goană călărețul fără ochi se apleacă
și apucă obloanele.