Curg fântânile-n cuvinte de sticlă
lacrimile ploii prefăcute-n vin
să-mi limpezesc glasul cu tandrețe
de întâmplările căzute în gol
tu departe o amfora plină
cu tot ce s-a sedimentat
împarți trecutul lucrării

dincolo e focul care mistuie inima
trecere a timpului prin săbii de umbre
lumina îți topește ceară pe frunte
turnat în bronz in statuile
din piața mare a orașului medieval
unde porumbeii consumă pacea
de la oameni din palme

în turnul cu ceas pasărea nopții
e gata să fure întunericul
în trupul tău lumina
a pus lampioane colorate
pentru clipele care vor urca
spiral în univers