Vă prezint astăzi Apoetcalipsa...
Așteptărilor nu le veți duce lipsa.

Sunt vremuri periculoase pentru poezie
În care nu vreau să scriu cum se scrie.

ÃŽl urmaresc pe lingvist cu luneta,
Ezit să trag...
Nu-mi e prea drag
Dar nici inutil.

Observ prin lunetă o haită
Sălbatică și înfometată
Cum îl vânează
Și o lumină artificială
Veghează noua scenă.

O mână uscată simt pe umăr,
Deși aș pedepsi-o cu cuțitul
O las...cum, tu nu produci nimic ??
mă întreabă.

Încarc arma ușoară
O pun la tâmplă de formă
Și o descarc în aer.

Ah,
Am perdut rima pe drum...

Se lasă noaptea.