"Convalescent au lit,
ancré de courbature,
Je me plains aux desseins bleus
de ma couverture."
Jules Laforgue


Convalescențe lungi mă-ncing - ușoare -
ÃŽn perne moi, sub draperii solemne...
În soba-naltă ard albastre lemne,
Pe geam se zbat săgeți de palid soare...

Agrafe mari de crengi tremurătoare
Se-ntind spre lunci în aiurite semne...
Pe-ntinderi, colo-n zări, a nins pesemne...
În liniștea de vis tic-tacul moare...

Și mama plânge...
...nu-nțeleg...
...copil,
Nu bănuiesc că moartea peste mine
A vrut să-și cearnă plânsul ei subtil...

Simțind că-nspre amiază mi-e mai bine,
Din nou mă-nconjur de cutii, fantoșe
De lemn, boiele, cuțitașe, broșe...